Despre Ritualul
Ritualul nu a început cu un magazin.
A început cu un pachet de tarot amestecat de prea multe ori. Cu simboluri notate pe foi și întrebări puse iar și iar, până când răspunsurile începeau să se lege între ele.
A început din nevoia de a înțelege. Și apoi, încet, din nevoia de a lucra cu ceea ce înțelegeam.
Pentru mult timp, practica a fost ceva intim. Apoi au început să apară și alți oameni.
Mai întâi prin tarot.
Oameni care veneau cu întrebări despre iubire, bani, despre oameni care plecaseră sau despre lucruri care refuzau să plece. Uneori veneau pentru un răspuns. Alteori doar pentru puțină lumină într-un moment în care nu mai vedeau foarte clar calea.
Și, fără să îmi dau seama exact când, practica mea a început să capete o lume în jurul ei.
Înainte de Ritualul
Prima ei formă s-a numit Esența Mistică.
A fost un început timid, imperfect și foarte sincer.
Pe atunci, totul pornea încă de la obiecte: o lumânare, un cristal, o brățară, un pachet de tarot. Lucruri pe care le foloseam și voiam să le pot oferi mai departe.
Dar, pe măsură ce proiectul creștea, simțeam tot mai clar că ceva nu se potrivește.
Pentru că nu vedeam o lumânare doar ca pe o lumânare.
Mă gândeam la spiritul ei. La momentul în care este aprinsă. La intenția pentru care arde. La cuvintele care sunt rostite sau la tăcerea în care se face totul.
La fel și cu restul. Un cristal nu era doar culoare și formă. Un simbol nu era doar un desen. Mă interesa menirea lor.
La un moment dat devenise imposibil să mai construiesc toate acestea în jurul ideii unui simplu magazin de obiecte spirituale.
Pentru că esența nu era obiectul.
Era ceea ce făceai cu el.
Era Ritualul.
Aproape totul începe cu o întrebare
Ce energie vrei să chemi?
Ce vrei să lași în urmă?
Ce merită protejat?
Uneori răspunsul devine o lumânare. Alteori începe să se construiască ceva mai mare: un cristal, o plantă, o aromă, un simbol, un gest.
În momentul acela se naște un ritual.
Asta îmi place cel mai mult la ceea ce fac: să văd cum ceva aproape invizibil — o intenție, o nevoie, o dorință — capătă, încet, materie.
O parte dintre ele se fac chiar aici
Uneori atelierul miroase a ceară caldă. Alteori a parfum, plante sau lemn proaspăt gravat.
Pe masă poate fi ceara care așteaptă să fie turnată, cristale împrăștiate, experimente și câte un grimoar rămas deschis la un simbol pe care încă îl studiez.
Iar unele dintre ele au nevoie pur și simplu de timp să se răcească, să se întărească, să se așeze.
Am ajuns să iubesc acest ritm și faptul că, înainte să ajungă la tine, un ritual a existat pentru o vreme aici — pe masa mea.
În spatele Ritualul
Sunt Matei.
Mult timp mi-a fost mai ușor să las Ritualul să existe fără să mă așez foarte vizibil în mijlocul lui. Poate pentru că niciodată nu am simțit că povestea trebuie să fie despre mine.
Dar ar fi ciudat să îți spun povestea acestui loc fără să îți spun că o mare parte din el s-a construit odată cu mine.
Eu citesc tarotul pe care probabil l-ai văzut în clipuri sau în live-uri.
Eu mă pierd uneori ore întregi într-un simbol până când simt că i-am înțeles energia.
Eu testez combinațiile care ajung în lumânări și tot eu am rafturi pe care sunt mai multe pietre decât ar fi rezonabil să existe într-o cameră.
Uneori o idee apare într-o etalare. Alteori într-o carte, într-o conversație sau într-un simbol întâlnit întâmplător și documentat apoi trei nopți la rând.
Ritualul a crescut prin toate acestea.
Ritualul devine al celui care îl practică
Putem învăța aceleași corespondențe, citi aceleași cărți și aprinde aceeași lumânare în aceeași noapte.
Și totuși ritualurile noastre nu vor fi niciodată complet identice.
Pentru că fiecare intră într-un ritual cu propria poveste — cu o teamă, o dorință, o persoană la care se gândește.
Acolo începe partea care nu mai poate fi scrisă într-un ghid.
Ritualurile pe care le creez pot avea structură, simboluri, corespondențe și pași. Dar nu sunt făcute pentru a elimina intuiția — sunt făcute pentru a-i oferi un loc în care să se manifeste.
Mai mult decât un magazin
Ritualul a devenit, între timp, mai mult decât locul în care găsești o lumânare, un cristal sau ceva pentru altar.
Este tarot. Este practică. Este cercetare. Este magie făcută uneori cu multă solemnitate și alteori pe colțul biroului, la două dimineața.
Este momentul în care un obiect încetează să mai fie doar un obiect. Când o flacără începe să însemne ceva. Când o carte apare exact atunci când aveai nevoie de ea.
Iar povestea nu se termină când un colet pleacă de aici
Atunci începe partea pe care eu nu o mai văd.
Nu știu unde va ajunge lumânarea, pe ce altar va sta cristalul sau în ce noapte va începe ritualul.
Uneori aflu — primesc fotografii, mesaje, povești.
Alteori nu.
Și rămâne ideea că există, undeva, mici fragmente din Ritualul care și-au început propria viață.
Ritualul a început din practica mea.
De aici, continuă cu a ta.
Bine ai venit.